AcumStiu.net

Adulterul în România interbelică

În perioada dintre cele două războaie mondiale s-a perpetuat stereotipul familiei tradiționale, întemeiat pe considerente de înaltă moralitate. Era celebru mitul femeii de la țară, iar în contrast cu femeie de la oraș, femeia de la țară avea o moralitate de la sine înțeleasă.

Cu toate acestea, realitatea era puțin diferită. Adulterul nu lipsea nici din mediul rural, dar și nici mediul urban, însă infidelitatea avea mari consecințe asupra femeilor care erau considerate vinovate. În anul 1929, în localitatea Nerej din județul Vrancea, femeilor li se punea o țoală pe cap dacă se întâlnea cu un om însurat sau dacă se afla că ea trăiește cu altcineva.

Femeia era singura care era considerată vinovată

Femeile care destrămau căsniciile erau disprețuite de societate, în timp ce bărbații care făceau acest lucru erau tratați cu mai mult indulgență. Acest lucru nu se întâmpla doar în România sau în mediul rural, ci peste tot.

Cu toate acestea, nici bărbații nu erau în totalitate scutiți de consecințele adulterului, iar cel mai bun exemplu aici este cel al scriitorului Gala Galaction. Acesta a scris în jurnalul personal că nu poate ieși din această situație pentru că soția lui știa de existenta amantei sale și îi reproșa infidelitatea în fiecare zi.

În perioada interbelică, de cele mai multe ori, traiul în comun continua și după încetarea relațiilor extramatrimoniale. De exemplu, o femeie din Basarabia în vârstă de 39 de ani, și-a primit bărbatul din nou acasă după ce aventura lui cu amanta sa s-a terminat când aceasta s-a stins din viață.

Conform historia.ro, aceasta este mărturia unei femei părăsite:

„Noroc că am făcut copiii și că mă ascult, că sunt buni și mai am trai. Că așa, măritată, nu se poate să te dezmăriți. Gospodăria este grea, cui vrea ca să o țină, că la început am trăit bine cu el 8-9 ani de zile. Și părinții mei aveau bucurie mare, că el era gospodar și nu-l întrecea niciunul. Dar a venit o femeie în mahala și de când a venit ea, nu am mai avut trai cu bărbatul meu. Mi l-a omorât cu farmecele ei… Nici nu știu câte îi găseam prin buzunare:ba piele de șarpe, ba argint viu. Și ce nu-i băga prin mâncare. Și așa mi l-a luat din gospodărie. A trăit 8 ani cu ea și a avut și un copil… Dar el nu a avut chip să trăiască fără de mine, că el nu avea avere și tot venea înapoi la mine și se juruia… Ca să-l înșel, ispitită am fost și eu, dar mie mi-a fost că am avut copii și am dus eu singură gospodăria, că el mie nu-mi tăia un lemn. Totul trebuia să fac eu cu copiii. Dacă am fi fost amândoi răi, azi nu mai aveam nimic.”