AcumStiu.net

Călău cu chip de femeie: Antonina Ghinzburg

În anul 1978, Antonina Ghinzburg (Macarova) și-a primit sentința: împușcarea. A ascultat în liniște vorbele judecătorului, nu s-a contrazis, și-a recunoscut vina încă de la început, însă nu a înțeles deloc amploarea faptelor sale.

Cât timp a lucrat pentru armata germană, Antonina Ghinzburg a luat viața a aproximativ 1.500 de persoane, astfel, cererea de iertare și revizuirea dosarului au fost respinse, iar după un an de judecată, sentința i-a fost aplicată. Este și mai frustrant faptul că Antonina Ghinzburg nu a fost maniaca și nici nu a avut probleme psihice.

Războiul distruge

Antonina Ghinzburg s-a născut în suburbiile Moscovei și în anul 941, a plecat pe front în calitate de soră medicală, la vârsta de 19 ani. Aceasta se afla lângă Viazma, unde Fronturile Sovietice de Apus și de Rezervă au fost învinse rapid de forțele germane, care au exploatat zonele slabe din apărare și au pătruns în spatele liniilor sovietice. Pozițiile defensive sovietice, care se aflau încă în proces de fortificare, au fost străpunse și ambele coloane de blindate germane au făcut joncțiunea la Viazma, la 10 octombrie 1941.

Germanii au arestat-o pe Antonina Ghinzburg, însă a reușit să scape și ajunge în anul 1942 în localitatea Lekoti, care era ocupată de germani. Aici a fost din nou arestată.

De la asistentă, la călău

Germanii din Lekoti i-au încredințat funcția de călău Antoninei Ghinzburg, astfel ei erau învinuiți de orice învinuire. Aceasta primește o mitralieră și primea 30 de mărci pentru fiecare viață pe care o lua. Primul măcel a fost cel mai dificil, iar Antonina Ghinzburg a fost nevoită să consume alcool, în schimb următoarele au fost mai ușor de realizat.

Viața ca în filme

În fiecare dimineață când se trezea, Antonina Ghinzburg, lua micul dejun și mergea să-și curețe arma, își număra banii, trofeele. Existau momente în care Antonina Ghinzburg era deranjată și tristă din cauza sângelui de la victime pentru că acesta îi strica hainele și încălțămintea. După ce făcea victime, femeia lua de la ele lucruri care îi prezentau interes. De obicei era vorba despre obiecte vestimentare și bijuterii. Din anul 1942 și până în anul 1943, Antonina Ghinzburg a luat viața a circa 1.500 de oameni nevinovați din Lokoti și a terorizat localnicii.

În anul 1943, Republica Lokoti trece de partea forțelor de eliberare sovietice. Antonina Ghinzburg a rămas nevătămată, dar este trimisă în lagărul Konigsberg, care este lichidat în anul 1945, iar ostaticii sunt eliberați. Antonina Ghinzburg face rost de acte false și s-a dat drept o soră medicală din lagăr.

Văzându-se liberă, Antonina Ghinzburg se angajează la spital și se căsătorește cu soldatul rănit Victor Ghinzburg. După ce se recuperează, acesta își ia noua soți și se mută în țara natală.

Totuși, imediat după eliberarea din Republica Lekoti, căutările Antoninei Ghinzburg încep imediat. Totuși, era greu de găsit pentru că își schimbase numele, localitatea și profesia. Acum locuia în Lepele și lucra la o fabrică unde era extrem de apreciată atât de colegi, cât și de conducere. Avea două fiice și era o mamă exemplară.

Judecata

După 30 de ani de la evenimentele din Lokoti, Antonina Ghinzburg era deja la pensie și a fost arestată. Nu a opus rezistență, doar a cerut să fie lăsată să fumeze. În anul 1979, rusoaica a fost găsită vinovată și condamnată la pedeapsa capitală.