AcumStiu.net

Familia Likov, pustnicii izolați de 42 de ani în Siberia

În anul 1979, s-a efectuat o expediție de cercetare în Siberia, iar cercetătorii habar nu avea ce o să descopere acolo. Într-o pădure deasă, pe un munte abrupt, au dat nas în nas cu o familie care trăia izolată de civilizație de mai bine de 40 de ani. Membrii familiei nu mai văzuseră oameni până atunci și nici nu știau că avusese loc Al Doilea Război Mondial.

Descoperirea

Taigaua siberiană nu este deloc un loc primitor, iar pădurile sunt pline de pini și mesteceni ce se întind pe kilometri întregi, iar verile sunt scurte și vremea este în general rece și nemiloasă. Așezările omenești sunt aproape imposibile din cauza lupilor și urșilor înfometați care se află în păduri. De aceea, faptul că această familie a supraviețuit izolată aici a surprins pe toată lumea.

Când cercetătorii au ajuns în tabăra familiei Likov au fost întâmpinați de un bătrân desculț care purta haine realizate din saci. Acesta i-a invitat pe geologi în locuința care era compusă dintr-o singură cameră, iluminată cu ajutorul unei ferestre mici, iar pe podea se aflau mai multe bucăți de lemn ars.

Cum au ajuns oamenii să locuiască aici?

În anul 1917, belșevicii au început să persecute credincioșii, iar lucrurile s-au agravat și mai mult în momentul în care s-a instaurat regimul stalinist. În anul 1936, Karp Likov a ajuns la capătul disperării când fratelui său i s-a luat viața și de aceea, a decis să plece și să-și ducă familia într-un loc sigur. A plecat împreună cu soția lui, Akulina, și cei doi copii, Natalia și Savin. Având în vedere că cei doi copii aveau 2 și, respectiv, 9 ani, tatăl s-a gândit să meargă în păduri.

Locuință în mijlocul pustietății

După ce ani de zile s-au aventurat mai mult în pustietate, familia s-a stabilit într-un loc izolat, pe munte, la 1.800 de metri altitudine. Acest loc avea să le fie casă pentru 42 de ani. Familia a rămas în pădure fără niciun contact cu alte persoane, iar în anul 1940, cei doi soți au adus pe lume un băiat, Dmitri, apoi pe mezina familiei, Agafia.

Când au decis să plece, soții au adus cu ei haine și ustensile, însă de-a lungul timpului s-au uzat și au făcut și o grădină în care au cultivat cartofi, secară și cânepă. Aceștia le-au povestit geologilor că a urmat o iarnă cumplită și, rămânând fără mâncare, au fost nevoiți să-și mănânce pielea propriilor bocanci pentru a supraviețui. Cu toate acestea, în acel an, Akulina, soția lui Karp s-a stins din viață din cauza malnutriției.

Nu și-au abandonat casa

Familia nu a vrut să-și abandoneze casa, însă au acceptat cadouri de la geologi: cuțite, ustensile și cereale. Din păcate, în anul 1981, la scurt timp după ce au fost vizitați de geologi, 2 dintre cei 4 copii ai familiei s-au stins din viață. Savin și Natalia au suferit de insuficiență renală, iar Dmitri de pneumonie, însă se crede că au luat contact cu boli atunci când oamenii i-au vizitat, având în vedere că sistemul lor imunitar era scăzut.

Astfel, în acel an, în coliba uitată de lume a rămas doar Karp Likov și mezina familiei Agafia, moment în care geologii i-au rugat să meargă la rudele lor, însă nici de această dată nu au fost convinși. În anul 1988, Karp s-a stins din viață, iar Agafia a rămas singură.

O perioadă, aceasta a trăit singură în pădure, însă guvernul sovietic i-a plătit un tur de o lună al Uniunii Sovietice, moment în care a văzut pentru prima dată avioane, căi ferate, mașini și chiar bani. După aceea, Agafia a părăsit pădurea pentru a primi ajutor medical și pentru a locui cu rudele rămase.