AcumStiu.net

Makhunik, satul piticilor

Satul Makhunik se află într-un colț izolat din sudul provinciei iraniene Khorasan, lângă granița cu Afganistanului. Acest loc a fost locuit până acum un secol de oameni de statură foarte mică. Această așezare este formată din case mici și oamenii cu o înălțime normală nu pot sta în picioare.

Oamenii din satul piticilor

Când mergi prima dată în satul Makhunik, casele sunt cele care îți trag atenția pentru prima dată. Sunt aproximativ 200 de locuințe construite din lut și piatră și toate par a fi construite de pitici. Aceste case au înălțimi de cel mult 1,50 metri și uși extrem de înguste. Un om de statură normală s-ar chinui să intre prin aceste intrări.

Aceste căsuțe au tavanul atât de jos, încât încăperile abia ating înălțimea de 1,40 metri. Cu toate acestea, nu există niciun indiciu care să demonstreze faptul că oamenii care au trăit acolo au suferit de nanism. Oamenii de știință spun că statura lor a fost determinată de consangvinizare și factori de mediu.

Oamenii de știință spun că statura acestei civilizații, adică jumătate de metru sub înălțimea medie a acelor vremuri, a fost determinată de căsătoria între rude apropiate, dietele sărace și apa potabilă poluată cu mercur. Acești oameni au trăit izolați de civilizațiile moderne timp de secole. Această regiune este secetoasă, ca și în trecut, și pustie, ceea ce împiedica cultivarea recoltelor și creșterea animalelor.

Viața din Makhunik

Locuitorii cultivau aici doar grâne, napi, fructe asemănătoare curmalelor și orz. Oamenii supraviețuiau cu diete vegetariene simple. Cel mai des mâncau un aliment făcut din zer și un soi de fistic care era cultivat în munți, kashk-beneh și pokhteek, un amestec de zer uscat și napi. Malnutriția a contribuit semnificativ la deficiența de înălțime a locuitorilor. Oamenii de aici erau obligați să se căsătorească cu rudele apropiate pentru că nu aveau niciun fel de contact cu alte civilizații.

Speranțele de viitor

Această regiune izolată a trecut printr-un proces accentuat de dezvoltare la mijlocul secolului al XX-lea. S-au construit drumuri și aveau acces la vehicule, iar acest lucru le-a permis sătenilor din Makhunik să includă în dieta lor o gamă mai largă de alimente, precum carnea de pui și orezul. Astfel, copiii au crescut mult mai sănătoși decât părinții lor și înălțimea a început să devină normală.

În prezent, acest sat este locuit de 700 de persoane și au înălțimi normale, dar au părăsit de mult timp casele minuscule ale strămoșilor lor și locuiesc în case de cărămidă.

Cu toate că statura oamenilor a crescut, condițiile de trai nu sunt cu mult ma bune decât în trecut. Traiul este destul de greu și din cauza secetei continue, agricultura nu s-a putut dezvolta.