AcumStiu.net

Povestea călugărului Grigori Rasputin

Grigori Rasputin a apărut din senin și a avut o mare influență asupra familiei regale a Rusiei în anii dinaintea Primului Război Mondial. Declara că este preacuvios: să fi avut capacitatea unui sfânt de a vindeca sau era un impostor și un șarlatan?

La palatul de la Țaskoe Selo, reședința imperială din apropierea capitalei ruse Sankt-Petersburg, se instalase o neliniște și o teamă cruntă. Țareviciul Alexei, în vârstă de doar 3 ani, suferea din pricina hematoamelor de sub pielea palidă pe care o avea și avea o hemoragie internă care îi punea viața în pericol. Băiatului nu i se coagula sângele pentru că suferea de o afecțiune moștenită de la mama sa, afecțiune numită hemofilie, iar cea ma mică rană îi provoca o hemoragie incontrolabilă, iar întregul regat suferea din această cauză.

Totuși, cu doi ani în urmă, Grigori Eftimovici fusese prezentat de ducesele Milița și anastasa și, conform celor 2 femei, Grigori avea puteri tămăduitoare, iar la îndemnul lor, familia regală a fost de acord să vină la palat să-l ajute pe fiul lor.

Când a sosit, Grigori a îngenunchiat în fața uneori icoane și a început să se roage, apoi a făcut semnul crucii deasupra țareviciului, a pus palma pe fruntea fierbinte a băiatului și i-a șoptit că totul va fi bine și că mâine se va simți mult mai bine. Apoi, Grigori i-a asigurat pe părinții băiatului că a trăi și așa a și fost.

Grigori Eftimovici, destrăbălatul

Nu se cunosc detalii concrete despre viața lui Grigori Eftimovici înainte de venirea lui în Sankt-Petersburg. La acea vreme, în anul 1903, avea între 33 și 40 de ani și din satul din care provenea i se spunea Rasputin, în traducere, destrăbălat. Rasputin era celebru pentru încăierările pe care le avea la beție și aventurile cu femeile ușoare. Totuși, a locuit câteva luni la o mânăstire, după care și-a asumat identitatea de stareț și și-a consacrat viața ajutând oamenii care aveau nevoie.

Cei care erau împotriva lui susțineau că făcea parte dintr-o sectă interzisă care își exprima religia prin orgii nocturne. Este posibil să fie adevărată această teorie pentru că Grigori credea că izbăvirea vine în momentul în care se comite păcatul și este urmat de credință. Rasputin s-a căsătorit, iar soția sa i-a dăruit 4 copii. Dintre aceștia, unul și-a pierdut viața când era mic, altul era bolnav psihic și a rămas cu mama sa în satul siberian. După ce a devenit cunoscut și respectat la curte, starețul și-a adus cele două fiice la curte pentru a fi educate acolo și pentru a locui cu el.

Un farmec și un magnetism aparte

În anul 1905, Rasputin era deja acceptat la curtea regală, iar cei care l-au cunoscut spuneau mereu că își amintesc ochii lui ca fiind strălucitori i parcă emanând raze fosforescente. O tânără pe care acesta încercase să o cucerească a spus chiar că își amintește cât de îngrozită a fost să-l vadă pe acel bărbat misterios, desfrânat și viclean și care o privea cu ochi care emanau bunătate la început.

Rasputin era adorat de multe femei de la curte, iar amestecul de senzualitate și brutalitate îl făcea un adevărat cuceritor. În scurt timp, cea mai mare cucerire a lui a devenit chiar Alexandra. Dacă la început Rasputin a ajutat-o să-și vindece fiul, apoi s-a implicat și în problemele statului și a început să le dea sfaturi în legătură cu conducerea statului.

Familia nu era de acord cu apropierea aceasta de călugăr, de aceea, rudele apropiat l-au convins pe rege să-l exileze, însă nu a durat mult, iar Rasputin și-a dovedit puterile vindecătoare încă o dată. A făcut acest lucru prin trimiterea unei telegrame prin care îi asigura pe părinții lui Alexei că își va reveni din hemoragie internă care reapăruse.

Sfârșitul vieții

Feliks Iusopov, în vârstă de 29 de ani, era moștenitorul celei mai mari averi din Rusia și era căsătorit cu nepoata țarului. Acesta era la fel de petrecăreț ca și Rasputin și chiar se întâlnise cu el în barurile pe care le frecventa. În anul 1916, Iusupov l-a invitat pe Rasputin la palatul său, la un supeu de la miezul nopții. Rasputin a fost invitat într-o încăpere de la subsol, unde i s-au oferit prăjituri în care fusese pusă ceanură și vin, și el otrăvit. Spre surprinderea lui Iusupov, starețul nu a avut nimic, deși dozele de otravă erau extrem de mari. Eșuând cu acest plan, l-a împușcat în spate.

După ce a venit un medic și l-a declarat decedat, la câteva secunde, Rasputin a sărit în picioare și a început să alerge pe scări, către curte. Aici, a mai fost împușcat o dată în cap și încă o dată în spate. Trupul i-a fost înfășurat într-o pânză și legat cu frânghii, apoi a fost aruncat în apele înghețate ale Nevei. După 3 zile, trupul lui a fost scos din apă și s-a constatat că plămânii lui erau plini de apă, deci era încă viu când a fost aruncat în fluviu.

A fost mare petrecere după ce s-a constatat că Rasputin nu mai este, însă îi scrisese Alexandrei prezicând că nimeni din familia ei nu va supraviețui mai mult de 2 ani după ce el se va stinge din viață și așa a și fost. În anul 1917, războiul se desfășura în favoarea Rusiei și Nicolae al II-lea a fost obligat să abdice. La doar 16 luni după acest eveniment, Nicolae, Alexandra și Alexei, dar și cele 4 surori ale sale au fost asasinați de bolșevici.