AcumStiu.net

Scrisorile de dincolo ale lui Ettore Majorana

În anul 1938, fizicianul italian Ettore Majorana, în vârstă de 31 de ani, s-a urcat la bordul unui vas care pleca din Napoli și avea să ajungă în Sicilia. Înainte de placare, acesta a scris două scrisori.

Prima a fost lăsată în camera de hotel în care stătuse și era adresată familiei sale. Prin această scrisoare, bărbatul avea să le ceară ceva extrem de straniu: nu voia ca familia lui să se îmbrace în negru pentru el. Ettore Majorana le cerea membrilor familiei lui să nu poate un semn al doliului mai mult de 3 ani și, totodată, le cerea iertare și își exprima dorința de a rămâne ca amintire în sufletele lor.

A doua scrisoare a fost trimisă prin poștă și avea să confirme intenția lui Ettore Majorana de a-și pune capăt zilelor. De această dată, scrisoarea îi era adresată directorului de la institutul de fizică, Antonia Carreli, loc în care fizicianul predase înainte. În această scrisoare s-au regăsit următoarele cuvinte:

„Am luat o decizie care era de neevitat. Nu există nici o fărâmă de egoism în ea, deşi sunt conştient de faptul că neaşteptata mea dispariţie va provoca neplăceri şi ţie, şi studenţilor. De aceea, te rog să mă ierţi mai ales pentru că nu am preţuit îndeajuns toată încrederea, sincera prietenie şi bunătatea pe care mi le-ai arătat”.

Cu toate acestea, înainte ca această scrisoare să ajungă în mâinile lui Carreli, acesta a mai primit una care avea să transmită faptul că Ettore Majorana a fost respins de mare și că ar fi avut loc o tentativă nereușită de sinucidere sau, pur și simplu, abandonată. Însă, nici familia și nici directorul institutului nu l-au mai văzut pe Ettore Majorana de atunci.

Ettore Majorana, un geniu

Ettore Majorana avea o minte sclipitoare, iar mentorul lui îl aprecia atât de mult, încât vorbea despre el alături de Galileo Galilei și de Isaac Newton. Ettore Majorana s-a născut în anul 1906 și încă de la o vârstă fragedă a început să se remarce datorită gândirii sale extraordinare. O perioadă, a studiat acasă, cu profesori particulari, însă apoi a absolvit liceul și înainte de a împlini 17 ani, a fost trimis la universitatea din Roma, la secția de inginerie. În anul 1928, Ettore Majorana s-a transferat la  Institutul de Fizică Teoretică și un an mai târziu și-a dat doctoratul.

Evoluția unei crize

În anul 1933, Ettore Majorana s-a îmbolnăvit, suferind de gastrită acută și a devenit epuizat psihic. De aceea, s-a retras și a devenit dificil în raporturile cu familia. Astfel, tânărul fizician a devenit pustnic, iar aproape 4 ani s-a izolat de prieteni și a încetat să ma publice.

Abia în anul 1937, Ettore Majorana s-a întors la ceea ce se numește o viață normală și în același an, a publicat ultima sa lucrare științifică și a candidat la postul de profesor de fizică, pe care l-a și obținut. Cu toate acestea, cursurile sale nu erau prea frecventate, ia la 25 martie s-a îmbarcat pe un vas și avea să nu mai fie văzut niciodată.

Ce s-a întâmplat de fapt cu Ettore Majorana

Au existat mai multe piste, însă niciuna dintre ele nu a fost concretă. Familia lui Ettore Majorana a pus o poză la rubrica de persoane dispărute cu el, iar abatele unei mânăstiri au susținut la acea vreme că un tânăr care aseamănă cu cel din fotografie ar fi venit la mânăstire pentru a cere găzduire. Bărbatul nu a fost primit și nu a mai fost văzut de atunci.