AcumStiu.net

Anul 1930, anul în care oamenii își țineau bebelușii în cuști suspendate la fereastră

În 1884, Luther Emmett Holt a scris despre importanța copiilor în cartea sa „Îngrijirea și hrănirea copiilor”. Această afirmație a dus la ceea ce este probabil una dintre cele mai ciudate invenții din secolul XX: cuștile pentru copii.

Holt intenționa ca textul său să fie folosit ca manual pentru asistentele medicale și mame care au nevoie de sfaturi utile atunci când vine vorba despre îngrijirea și hrănirea copiilor. La fel ca și capitolele care acoperă subiectele de bază ale îngrijirii copilului, cum ar fi îmbăierea, alăptarea și îmrăcarea, Holt a consacrat o secțiune numită „Aerisire”, care făcea referire la faptul că bebelușii au nevoie de aer curat.

„Aerul proaspăt este necesar pentru a reînnoi și purifica sângele, iar acest lucru este la fel de necesar pentru sănătate și creștere ca și alimentația potrivită”, a scris Holt. „Apetitul este îmbunătățit, digestia este mai buna, obrajii devin roșii și toate semnele de sănătate bună sunt vizibile.”

El a explicat în continuare că acest proces de aerisire va asigura copilului un sistem imunitar bun, iar pe măsură ce va trece timpul, copilul va fi mai puțin predispus la răceli și infecții, decât cei care nu au fost fost ținuți în aceste cuști speciale.

Un studiu publicat în 2009 în Jurnalul de Psihologie a Mediului a asociat expunerea regulată la aerul proaspăt cu o mai mare vitalitate, iar cercetările recente au arătat că bebelușii care sunt expuși la lumina zilei în timpul orelor de după-amiază dorm mai bine decât cei care nu au fost.

Acest lucru este important în menținerea sănătății în curs de desfășurare, deoarece se crede ca acest model de somn obișnuit poate ajuta la dezvoltarea timpurie a ceasului biologic, ceea ce poate duce la o funcție hormonală sănătoasă și poate reduce efectele secundare ale deprivării somnului, cum ar fi depresia, obezitatea scăderea vigilenței în timpul zilei.

Deci, ce anume sunt cuștile? După cum sugerează acest nume, acestea erau cuști reale suspendate de ferestrele apartamentului, la fel ca un aparat de aer condiționat din prezent.

Inventate în Statele Unite în 1922, cuștile au ajuns la Londra în anii 1930 și au permis mamelor care locuiau la oraș să le ofere copiilor lor un pic de aer proaspăt.

O femeie pe nume Emma Read de Spokane, Washington, a citit: „Este bine cunoscut faptul că majoritatea dificultăților cresc în creșterea și îngrijirea copiilor și bebelușilor în orașele aglomerate, adică din punct de vedere al sănătății. Având în vedere acest lucru, scopul prezentei invenții este de a furniza un articol de fabricație pentru bebeluși și copii mici, care să fie suspendat pe exteriorul unei clădiri adiacente unei ferestre deschise, în care bebelușul sau copilul să poată fi plasat”.

De asemenea, era nevoie de un acoperiș special care să poate proteja bebelușii de ploaie sau zăpadă. Interiorul cuștilor era, de obicei, căptușit cu țesături moi sau cu un coș pentru ca bebelușul să doarmă și mamele puneau deseori jucării înăuntru pentru a-i ține pe cei mici ocupați în timp ce se aflau suspendași la aproximativ 10 etaje de la nivelul solului.

Se crede că popularitatea cuștilor a scăzut cândva la sfârșitul secolului al XX-lea, când percepțiile privind siguranța copiilor au început să se schimbe, deși nu s-au înregistrat niciodată accidente ca rezultat al utilizării acestei invenții.