AcumStiu.net

Istoria bizară a unui sport incredibil

Din anul 1949 și până în anul 1960, Stele Unite au fost cuprinse de un sport neconvențional care părea că a luat mințile oamenilor: luptele cu caracatițe. Mii de oameni veneau la marginea oceanelor și așteptau cu sufletul la gură momentul în care un scufundător intra în apă și se lupta cu caracatițele.

Cele mai vechi relatări despre acest sport neobișnuit apare încă din anul 1944. Wilmon Menard se lăuda peste tot că sportul lui preferat era lupta cu caracatițele și îi delecta pe ceilalți, povestindu-le cum ajunsese un vânător local într-o luptă cu o caracatiță gigant în apele limpezi din jurul insulelor.

Wilmon Menard susținea că a locuit pe o plajă numită Rimaroa, cu toate că nicio căutare nu a demonstrat că această plajă există cu adevărat. Din povestea lui Wilmon Menard se remarcă prezența unui șef de trib care ar fi spus la un moment dat că aceste caracatițe sunt fantome prădătoare ale unui zeu al mării, numit Tumu Ra`i Fenua, și care ține cerul cu tentaculele sale și trimite legiuni întregi de caracatițe să atace satele din când în când.

Această legendă era legată de cultura vânătorilor de caracatițe a membrilor tribului. Pentru Wilmon Menard, vânatul acestor animale era doar o modalitate de a-și petrece timpul.

Vânătoarea caracatițelor

Wilmon Menard avea și un companion, un tânăr de 18 ani pe nume Roo. Caracatița era un animal laș în liberate, însă devenea extrem de periculoasă când era încolțită. Avea și avantaje: putea să respire sub apă și se putea ascunde în crevasele recifului de corali din jurul insulei.

Wilmon Menard și Roo s-au înarmat  cu sulițe de 3,6 metri lungime și s-au strecurat în recif. Deși acestea se retrăgeau, ei aveau răbdare și cântau din fluier de la o distanță mică. Pe parcurs ce se auzea fluieratul, caracatița ieșea din ascunzătoare datorită muzicii. Cei doi le loveau imediat cu sulițele, apa se umplea de cerneală, iar Wilmon Menard și Roo se întorceau cu prada.

La început, Wilmon Menard a refuzat să mănânce din animale, însă după ce a acceptat într-un final, a realizat că este vorba despre o delicatesă marină. Cei doi companioni au continuat să vâneze caracatițe, iar la un moment dat au dat peste o caracatiță cu tentacule de 7 metri.

Cei doi au realizat în scurt timp că nu pot să o prindă doar ei doi și că este nevoie de ajutorul întregului sat. În timpul luptei, caracatița l-a prins pe Wilmon Menard de picior, care a început să o taie cu cuțitul, însă aceasta i-a dat drumul doar după ce ventuzele îi smulseseră pielea. În scurt timp, povestea lui Wilmon Menard a ajuns la inimile oamenilor de pretutindeni și acest sport a devenit extrem de popular în America.

Luptele cu caracatițe în prezent

Acest sport nu mai este acceptat în prezent, însă scufundătorii se mai luptă cu caracatițele din când în când. În anul 2010, luptele cu caracatițe au fost interzise, iar scufundătorilor le era permis să aducă la țărm o caracatiță pe zi, ca sursă de hrană.