AcumStiu.net

Misiunea Soyuz 11 și povestea tulburătoare a singurilor oameni care și-au găsit sfârșitul în spațiu

Echipa misiunii Soyuz 11, prezentată în imaginea de mai sus, de la stânga la dreapta: Vladislav Volkov, Georgi Dobrovolski și Viktor Patsayev, s-a lansat la 6 iunie 1971.

30 iunie 1971: echipa de recrutare sovietică așteaptă cu nerăbdare întoarcerea cosmonauților dn misiunea Soyuz 11 într-o regiune îndepărtată din Kazahstan. Un elicopter de recuperare din apropiere semnalează că modulul de coborâre al navei spațiale este ars, pe măsură ce se prăbușește spre Pământ. După ce și-au făcut drumul către modulul prăbușit, salvatorii au deschis trapa navei și au descoperit ceva teribil: corpurile neînsuflețite ale cosmonauților Georgi Dobrovolski, Vladislav Volkov și Viktor Patsayev.

Până în acel moment, misiunea Soyuz 11 a mers perfect. Echipa a petrecut mai mult de 23 de zile pe orbită, timp în care ocupaseră prima stație spațială din istorie.

Dacă misiunea lor ar fi reușit, probabil că Statele Unite ale Americii ar fi reușit mai devreme să trimită pe cineva pe Lună. Cu toate acestea, aceste speranțe s-au dizolvat în infamie în 1971, deoarece Soyuz 11 a eșuat și eroii care urmau să se întoarcă pe Pământ s-au stins din viață prea devreme.

Sfârșitul brusc și prematur a acestor trei cosmonauți a devenit rapid o dezbatere intensă. Tom Stafford, șeful corpului astronauților NASA, a crezut că stresul fiziologic al zborului lor lung este cauza care a dus la sfârșitul acestora. Medicul NASA Chuck Berry a susținut că nu a fost o cauză fiziologică, ci că o substanță toxică a intrat în contact cu ei la momentul coborârii.

În cele din urmă, concluzia a fost că o supapă de respirație ruptă a determinat sfârșitul brusc al celor 3 prin decompresie, care este rezultatul unei scăderi bruște a presiunii aerului, determinând aerul din plămâni să se extindă și să rupă țesutul delicat al organelor vitale.

Decompresia, de asemenea, vaporizează apă în țesuturile moi ale corpului. Continuarea scurgerilor de gaze și de vapori de apă conduc la o răcire dramatică a gurii și a căilor respiratorii. Apa și gazul dizolvat crează bule care împiedică fluxul sanguin. După 60 de secunde, circulația sângelui se oprește, creierul cere oxigen și în cele din urmă provoacă inconștiență.

Astfel, cosmonauții care au participat la această misiuni nu au avut parte de un sfârșit prea blând. Deși autopsiile oficiale de la Spitalul Militar Burdenko rămân clasificate, nu este dificil să se presupună ce simptome ar fi trebuit să aibă cei trei bărbați.

În primul rând, au simțit o durere intensă în piept, abdomen și cap. Apoi, timpanele lor s-au spart și sângele ar fi început să curgă din urechi și din gură. În acest timp, bărbații au mai rămas conștienți aproximativ 60 de secunde.

Cu oamenii fără viață la bord, aterizarea impecabilă a lui Soyuz 11 a fost complet automată, deoarece capsula a rulat o reintrare programată, fără a fi nevoie de piloți vii. Sfârșitul lor a survenit la 104 mile deasupra atmosferei, ei fiind singurele ființe umane care și-au găsit sfârșitul în spațiul cosmic.