AcumStiu.net

Povestea emoționantă a lui Ota Benga

Ota Benga a fost sclav după ce i-a fost luată viața întregii familii și a trăit alături de maimuțe în țarcuri, la o grădină zoologică. În anul 1916, când avea doar 32 de ani, bărbatul și-a luat viața după ce și-a petrecut toată viața în captivitate, în Statele Unite ale Americii. Deși a fost supus unui tratament degradant și a avut o viață extrem de tristă, Ota Benga și-a păstrat demnitatea intactă.

Congo-ul belgian prin ochii lui Ota Benga

Cândva, Republica Democrată Congo de astăzi era doar un mare spațiu gol pe hartă, iar explorarea era aproape imposibilă din cauza pădurii tropicale dense și a unui râu nenavigabil. În secolul al XIX-lea, regele Lopold al II-lea al Belgiei și-a trimis oamenii pentru a estima ce valoare are locul și pentru a cartografia terenul. Noua colonie avea să se numească Statul Liber Congo, însă nu avea nimic de a face cu libertatea, ci era proprietatea personală a regelui Leopold al II-lea.

Astfel, sub conducerea acestuia, oamenii erau forțați  la muncă, erau biciuiți și execuții în masă. Însă, în anul 1903, Marea Britanie a lansat o anchetă care a ajutat la impunerea unor reforme. Estimările arată că aproximativ 10 milioane de congolezi și-au pierdut viața în timpul lui Leopold al II-lea și acesta a fost mediul în care a crescut Ota Benga.

Înainte de belgieni

Ota Benga s-a născut în Pădurea Ituri, în tribul Mbuti. Acești oameni trăiau în grupuri de familii de 15-20 de persoane și obișnuiau să se mute dintr-un sat în altul, în funcție de anotimp și de oportunitățile pe care le avea pentru vânătoare. El s-a căsătorit încă de la vârstă fragedă și a avut 2 copii și ar fi putut să devină chiar liderul poporului său, însă nu a fost așa.

Când era adolescent, în estul statului Congo a izbucnit un război condus de belgieni. Această intervenție a belgienilor, numită Force Publique, a fost inițiată la început pentru a impune cotele de cauciuc și pentru a bate cu biciul din piele de hipopotam pe cei care se plângeau de condiții. În anul 1890, soldații au găsit tabăra în care se afla Ota Benga și familia lui, însă numai el a scăpat cu viață pentru că era la vânătoare.

Un pumn de sare și o bucată de pânză, acesta era prețul unui om

Acum, Ota Benga avea doar două opțiuni, ori rătăcea de unul singur sau găsea o nouă familie, însă soarta lui a ales o a treia cale. După ce pierduse tot ce avea, a fost luat cu forța de comercianții de sclavi și a fost pus să lucreze într-un sat agricol. Tot aici, în anul 1904, afaceristul și exploratorul american Samuel Verner l-a descoperit pe Ota Benga și l-a cumpărat pentru o jumătate de kilogram de sare și o bucată de pânză.

Viața la circ

Acesta a fost adus la St. Louis, unde a devenit atracția Târgului Mondial din 1904. După o perioadă, în anul 1905, a revenit împreună cu Verner în Africa unde s-a alăturat unui trib congolez și s-a căsătorit cu o femeie din acel trib. Nici de această dată nu a durat căsnicia lui pentru că soția lui a fost mușcată de un șarpe și s-a stins din viață după doar câteva luni. Apoi, s-a întors în Statele Unite cu Verner.

Viața la muzeu

În anul 1906, Ota Benga era atracția principală a unui Muzeului African, unde se prefăcea că este o creatură pe jumătate umană. Apoi, a fost mutat la o grădină zoologică din Bronx, unde avea să fie expus alături de maimuțe. Ota Benga a fost astfel expus la o expoziție din cadrul Societății Antropologice din New York care ilustra evoluția umană.

Orfelinatul

Când avea 27 de ani, Benga a fost dus la orfelinat de către Gordon, păstorul ce a cerut să fie eliberat. Și aici a fost nefericit, astfel s-a mutat în scurt timp în Virginia împreună cu prietenii lui Gordon. A început să meargă la o școală specială pentru negri și a fost anagajat la o fabrică locală de tutun, unde era chiar foarte popular.

Cu toate acestea, în anul 1914, Ota Benga se hotărăște să se întoarcă în Africa pentru viața în America nu era potrivită pentru el. În acest timp, Lopold nu mai era, iar guvernul belgian a intervenit pentru a curăța mizeria pe care o lăsase în urmă acesta. Pentru Benga, acest nou început părea că este cea mai bună idee care i-ar fi adus în sfârșit fericirea, însă călătoria nu a mai avut loc pentru că a începu Primul Război Mondial și nimeni nu putea să intre sau să iasă din Congo.

Fiind trist și neajutorat, neavând nicio șansă de a se mai întoarce acasă, Ota Benga și-a luat viața la 20 martie 1916.