AcumStiu.net

Povestea incredibilă a lui George „Nas Mare”

George Parrott era un om cu numeroase nume. A fost cunoscut sub numele de George Warden, George Manuse, George „Cioc Mare” și George „Nas Mare”, însă singurul cuvânt care l-a definit pe tot parcursul vieții sale a fost „proscrisul”.

Și în timp ce viața acestui legionar din secolul al XIX-lea a fost extrem de interesantă, sfârșitul i-a fost cu mult mai interesant. Omul cu multe nume își petrece acum veșnicia în mai multe locuri și bucăți: o vază pentru flori, o scrumieră, un experiment științific și o pereche de pantofi.

Cunoscut pentru o multitudine de infracțiuni de frontieră la sfârșitul anilor 1800, hoț de cai, spargeri și, eventual, furturi în tren, George Parrott și-a câștigat soarta vicioasă.

În 1878, Parrott și grupul său se ascundeau după un jaf care a avut loc într-un tren pe calea ferată Union Pacific, unde li s-a luat viața a doi ofițeri de aplicare a legii.

Reprezentantul sheriff-ului de la Carbon, Robert Widdowfield, și detectivul din Union Pacific, Henry Vincent, i-au vânat pe fugari în ascunzătoarea lor în canionul Rattlesnake, lângă Muntele Elk, Wyoming. Când oamenii legii au venit pe tabăra lor, banda de infractori i-a atacat, le-au luat viața și le-au ascuns trupurile înainte de a fugi.

Parrott a trăit în libertate mult timp după acest incident, însă a început să se laude în stânga și în dreapta cu infracțiunile săvârșite, iar acest lucru l-a aruncat imediat în închisoare. În curând, a fost adus în fața justiției și i s-a luat viața, fiind atârnat de un telegraf, în timp ce o mulțime de oameni îi priveau sfârșitul.

Dar, datorită unui medic numit John Osborne, care s-a întâmplat să fie în mulțime, povestea lui Parrott este vie și după ce acesta s-a stins din viață.

În momentul în care nimeni nu a venit să ia trupul neînsuflețit al lui Parrott, Osborne l-a luat pentru un prieten de-al său, doctorului Thomas Maghee, care realiza un studiu medical asupra minții criminale.

Maghee i-a dat întregul craniu al lui Parrott lui Lillian Heath, asistenta său de 15 ani. Heath avea să devină primul medic de gen feminin al Wyoming. Aceasta i-a folosit craniul drept scrumieră, opritor pentru ușă și ghiveci pentru flori.

De acolo, suvenirurile lui Osborne din rămășițele lui Parrott devin mult mai macabre. Mintea bolnavă a lui Osborne și-a canalizat toată energia asupra creări unor pantofi realizați din pielea bărbatului, în timp ce restul corpului dezmembrat al lui Parrott a fost pus într-un butoi de whisky umplut cu o soluție de sare.

În ciuda lipsei de accesorii, Osborne s-a gândit destul de mult la pantofii pe care îi avea, astfel că în 1893 a devenit guvernator, moment în care a avut ocazia să poarte pantofii lui preferați din piele umană.

În prezent, bucăți de craniu Parrott se găsesc la Muzeul Județean Carbon din Wyoming. George Parrott a avut o viață înconjurată de violență și infracțiuni, iar sfârșitul lui a fost la fel de violent.