AcumStiu.net

Totul despre viața conjugală a românilor din trecut

În trecut, româncele se măritau de la vârste fragede și erau supuse total soților lor. Deseori se lăsau cumpărate de la părinți, iar viața de familie însemna totul: de la a purta grija casei și a copiilor, până la a-și mulțumi soții. Acestea sunt doar câteva dintre aspectele vieții conjugale la români în secolele trecute.

Francesco Griselini, autor ar Istoriei Banatului, a oferit o descriere detaliată a obiceiului căsătoriei la românii din Ardeal, în secolul al XVIII-lea. Autorul afirma că românii se căsătoreau extrem de tineri și existau fete de 12 ani care erau cerute în căsătorie.

”Flăcăul întotdeauna îşi mărturiseşte dragostea sa părinţilor săi, care, dacă nu i-au ales încă o mireasă, se înţeleg cu părinţii fetei cărora, după starea mijloacelor lor, le oferă o sumă de bani. După încheierea învoielii se hotărăşte un termen de 14 zile pentru pregătiri, care se mai poate prelungi cu alte 14 zile. Dacă însă după trecerea acestui termen, mirele nu şi-a schimbat gândul, atunci ceremonia nunţii trebuie să aibă loc”, scria abatele Francesco Griselini, conform Historia. Exista și posibilitatea ca părinții unei fete să nu fie de acord cu pețitorul și să nu accepte o viitoare nuntă, iar acest lucru avea și o consecință: tinerele erau deseori răpite.

Femeia supusă soțului

Potrivit lui Francesco Griselini, căsătoria era considerată ca fiind o necesitate pentru acea perioadă la români. Acesta a spus că a văzut extrem de puțini tineri necăsătoriți și că mulți erau singuri pentru că soțiile lor se stingeau din viață, dar se recăsătoreau în scurt timp.

Femeile își arătau supunerea față de soții lor și erau cele care purtau grija copiilor și, în același timp, se ocupau și de muncile casnice. Femeile din România nu stăteau împreună cu soții lor la masă, ci în picioare, lângă, făcând deseori alte treburi casnice. Este uimitor faptul că femeile nu se opreau din aceste activități nici când erau însărcinate, ci doar cu câteva zile înainte de termen.

Acestea nășteau cu ajutorul unei moaște, iar la 3-4 zile după ce aduceau pe lume copilul, erau capabile să se întoarcă la treburile gospodărești. Nici copii nu erau răsfățați ca în ziua de azi și erau luați și ei la treburile gospodărești sau la lucrul câmpului când mai creșteau puțin.

Bărbații, cunoscuți pentru brutalitate

Și Ignaz von Born a descris viața românilor din trecut. Acesta a observat că fetele se măritau extrem de devreme, dar nu mai devreme decât sârboaicele. Conform acestuia, existau cupluri în care băieții aveau doar 14 ani, iar fata 12 ani împliniți.

În comparație cu femeile, bărbații erau considerați brutali și nepăsători. Bărbații nu aveau grija gospodăriei și își neglijau deseori soțiile și îndatoririle de soți. Având o educație limitată, își petreceau mai mult timp în baruri și nu cred că exista un bărbat care să nu aibă un ciomag în mână. Cu toate acestea, cuplurile nu se despărțeau aproape niciodată, iar în cazul românilor de atunci doar sfârșitul vieții îi despărțea.